Ca orice super-oficialitate de care sunt, și de care mă mândresc, pieptul meu nu mai încape în tricoul de 9.99 lei, când mă înfoi, și mă înfoi des, am primit o invitație la deschiderea unui magazin Altex, în orașul nostru anost de câmpie.
Demult nu am mai fost la asemenea sindrofii, da am zis că e aproape de mine, o ofertă tentantă, dacă cumperi ceva ai reducere 10%, am zis, eu sunt ăla cu reducerea. Am început un inventar în casă, nimic nu mai e bun, tot schimb, mi-am zis plin de sinea celor 10 percenți. Am ajuns la inaugurare, plin de oficialități locale, hooo, nici la deschiderea unei secții de terapie sau urgențe nu se înghesuiau atâția pe ruperea de de baterii la microfon, parcă de mici copii aveau dicția dezvoltării orașului, județului, și la un moment dat chiar cheia succesului încălzirii globale.
După prima oră de dicție m-am plictisit și am zis sa vizitez magazinul, e unul privat, dacă am uitat să precizez. Are și etaj, urci pe o parte și cobori pe cealaltă, pleasure. La etaj am fost informat cu amabilitate că nu pot cumpăra nimic, mai am de așteptat o oră de prelegeri. Ok, am zis, nu vreau decât să văd, și am fost informat că promoțiile sunt de mâine, data deschiderii, deci cei 10 percenți sunt mici copii pe lângă oferta de mâine. În minte mi-am redecorat tot ce am în casă și am constatat că nu vroiam nimic. Nu am nici lipsuri nici lipsusuri, atunci am văzut că protipendada mai puțin locală și mai mult politică rupeau ușa de ieșire, le ieșise discursul, probabil.
Am ieșit și eu și m-a întâmpinat o angajată, mi-a pus în mână un cadou, emoționat am fost mai mult de ea, zâmbea tot timpul, cred că m-a ginit, am zis în sinea mea.
De toată lauda, am primit un calendar, un notes, pix, de ăsta chiar nu am mai avut demult, și un ceas. L-am pus pe mână și m-a atenționat telefonul că mai e cineva în apropiere, s-au conectat instantaneu. E cool, îți arată ora, vremea și pașii pe care îi faci, are o singură problemă, trebuie să îl scuturi ca să afișeze chestiile astea. Încep să mă obișnuiesc cu scuturatul mai des.